UDAREA SI FERTILIZAREA GAZONULUI

Udarea este indispensabilă pentru a menţine o creştere corectă a peluzei în perioadele de secetă. Ca toate plantele, iarba de gazon are nevoie de apă pentru a trăi. Se consideră că fiecare metru pătrat de peluză foloseşte aproximativ 10-12 litri pe săptămână, iar atunci când nu este asigurată prin ploi, această cantitate de apă trebuie furnizată prin irigare. Pentru a fi eficientă, această operaţiune trebuie gândită în funcţie de următoarele aspecte: Volumul de apă asigurat de fiecare stropire trebuie să fie suficient pentru a pătrunde întregul strat de pământ folosit de rădăcini, adică aproximativ 20 de cm adâncime; Stropiri prea scurte, care doar umezesc suprafaţa, sunt mai mult dăunătoare decât utile: nu îşi îndeplinesc rolul şi provoacă, din contra, atrofierea rădăcinilor adânci, făcând gazonul mai sensibil la secetă. Ele favorizează, de asemenea, înmulţirea muşchiului, a trifoiului şi a altor ierburi nedorite cu rădăcini superficiale. Cantitatea de apă pe care solul este capabil să o înmagazineze în acest strat util depinde de textura sa. Ea este mult mai mică pe un teren nisipos, în care apa se infiltrează repede, decât pe un sol lutos sau humifer, care o reţine bine. Pe timp uscat, în condiţii medii, este suficient să udăm o dată la 8 sau 10 zile, distribuind de fiecare dată 10-12 litri de apă/m2 , adică o „adâncime a precipitaţiilor” de 10-12 cm. Pentru udarea peluzelor se recomandă a se folosi aspersoare cu jet oscilant, care facilitează execuţia acestei operaţiuni.

AERAREA GAZONULUI 

Pe toate terenurile, dar mai ales pe solurile argiloase, tasarea provocată de ploi, irigări şi trafic determină progresiv colmatarea solului, iar rădăcinilor le este tot mai greu să găsească aerul de care au nevoie. „Perforarea” peluzei permite să remediem această situaţie. Ea constă în a face în sol găuri apropiate, cu ajutorul dinţilor unui hârleţ tip furcă sau, mai bine, al unei unelte speciale, numită „aerator pentru gazon” (scarificator). După această operaţiune, efectuată de preferinţă toamna sau primăvara, împrăştiaţi un strat de nisip sau de turbă de aproximativ 0,5 cm grosime şi măturaţi astfel încât aceste materiale să pătrundă în găuri, formând astfel tot atâtea mici găuri de aerisire verticale care conduc aerul şi apa în sol, în profunzime.

FERTILIZAREA GAZONULUI 

Fiecare tundere îndepărtează de pe peluză o cantitate importantă de materie vegetală realizată pe baza elementelor minerale extrase din sol. În consecinţă, rezerva iniţială de elemente minerale se reduce rapid şi este necesar a se echilibra în mod regulat pentru a menţine o bună vegetaţie şi a conserva peluzei „sănătatea” care îi garantează frumuseţea şi rezistenţa. Veţi reuşi prin aportul de îngrăşăminte complexe adecvate, administrând în proporţia necesară azot, fosfor şi potasiu, care sunt principalele macroelemente ale plantelor. Faceţi această operaţiune după tuns, când iarba este uscată, dar solul este umed în adâncime. Îngrăşămintele pe care le puteţi folosi sunt de mai multe tipuri: – toamna: după aerarea peluzei, împrăştiaţi în fiecare an un îngrăşământ de fond fosfo-potasic de tip 4.6.10, de exemplu, analog celui folosit la înfiinţarea peluzei, dar cu doza de 50 g/m2 . – în perioada de vegetaţie : necesarul ierbii în azot este extrem de important, iar acesta trebuie adăugat sub forma, de preferinţă, a unui îngrăşământ complex, special, precum îngrăşământul pentru gazon de tipul 17.6.5, o parte din azotul acestuia fiind eliberată progresiv în sol. Prima aplicare se face primăvara, în martie, la începutul vegetaţiei. Veţi împrăştia aproximativ 50 g/m2 şi veţi repeta această operaţiune în mai, apoi la sfârşitul lui iunie. Această fertilizare de primăvară poate fi combinată cu alte îngrijiri indispensabile peluzei: erbicidarea, eliminarea muşchiului etc. Există produse realizate special pentru peluză, care au o acţiune multiplă, cum ar fi îngrăşământul împotriva muşchiului, pe bază de azot, care regenerează peluza distrugând muşchiul. Se recomandă a se aplica primăvara.